Dr. Udvary Margareta

Consultatia incepe in primul rand prin prezentarea pacientului in cauza. Consultatia cuprinde un examen clinic amanuntit in urma caruia se poate pune un diagnostic cert sau, dupa caz, se discuta necesitatea efectuarii unor investigatii suplimentare. Inaintea inceperii consultatiei propru-zise se desfasoara anamneza, care este o discutie intre medic si proprietar referitoare la motivele prezentarii la consultatie si imprejurarile in care s-a ajuns la situatia medicala respectiva.

Foarte important: toate detaliile conteaza. Mai ales cele pe care d-voastra le credeti lipsite de valoare. Uneori acele detalii pe care tindeti sa le treceti cu vederea pot face diferenta spre un diagnostic corect.

Tratamentele difera de la caz la caz in functie de diagnosticul pe care il are fiecare pacient, mai mult, poate sa difere de la un individ la altul chiar si in cazul aceluiasi diagnostic. Din acest motiv conduita terapeutica este specifica pentru fiecare caz in parte. De pilda, tratamentele perfuzabile au o frecventa zilnica uneori chiar si de doua ori pe zi (cazuri cu evolutie acuta, critica).

In ceea ce priveste bolile cu evolutie cronica (boala cardiaca, insuficienta renala cronica, boala hepatica cronica, boala Cushing etc) ele beneficiaza de un tratament medicamentos pe care proprietarul il efectueaza acasa in functie de indicatiile medicului, urmand sa revina la controale periodice pentru reevaluare conditiei medicale si a tratamentului.

Sindromul Cushing este una dintre cele mai frecvente disfunctii endocrine la caine, la pisica apare mai rar.

Cauzele sunt:

tumori ale glandelor suprarenale,

hipersecretie de cortisol pituitar-dependenta sau

iatrogena (administrare prelungita sau in doze prea mari de glucocorticoizi).

Hiperadrenocorticismul este o afectiune multisistemica, gradul in care este implicat fiecare sistem cunoscand variatii considerabile. Predomina semnele care arata afectarea pielii si a tractului urinar.

Predilectia de rasa: Teckel, Boston terrier, Boxer, Beagle. Apare mai frecvent la cainii de varsta medie si batrani.

Simptomatologie clinica: polidipsie/poliurie (consum excesiv de apa / urinare frecventa), abdomen pendulant, slabiciune/emaciere musculara, hiperpigmentatie, alopecie (pierderea parului).

Diagnosticul se pune in urma analizelor biochimice si a examenului ecografic (tumora suprarenla). Re-evaluarea tratamentului se face la intervale stabilite de medicul veterinar, medicatia fiind usor de retinut si administrat de catre proprietar.

Tetanosul este produs de o bacterie numita Clostridium tetani. Acesta este un bacil care se dezvolta obligatoriu in mediu anaerob si gaseste in mod obisnuit pe sol, sau chiar in cadrul florei bacteriene normale a tractului intestinal al mamiferelor, avand predilectie catre ranile anaerobe (intepaturi, taieturi, plagi chirurgicale, fracturi deschise, degeraturi). La nivelul acestor rani, in urma sporularii se produce o exotoxina numita tetanospasmina rezistenta la dezinfectanti si la expunerea in mediul exterior.

In ordinea sensibilitatii fata de tetanos sunt urmatoarele specii: calul, cainele, bovinele, ovinele si caprinele, pisicile.

Evolutie

Simptomele apar la cateva zile sau chiar luni de la producerea incidentului, rana apare necrotica insa foarte frecvent locul traumatismului se vindeca.

Simptome

1. forma localizata

rigiditatea musculaturii in preajma ranii (vizibila sau vindecata la suprafata);

rigiditatea membrelor, in special posterioare, incoordonare, usoara slabiciune.

Din aceasta faza boala poate regresa ca urmare a imunitatii partiale a organismului fata de toxina sau poate evolua spre forma generalizata, in momentul in care toxina avanseaza spre sistem nervos central.

2. forma generalizata (progresiva)

coada este purtata intinsa, postura intepenita (asemeni unui cal de lemn), convulsii;

respiratie dificila;

imposibilitatea deschiderii maxilarelor;

imposibilitatea hranirii datorita inclestarii maxilarelor;

pleoapele sunt retrase in lateral (visus sardonicus), de asemenea comisurile buzelor sunt trase inapoi ca si intr-un „ranjet” (risus sardonicus);

pielea fruntii este incretita dand o expresie „mirata” a fetei;

urechi erecte, hipersalivatie, febra, urinare dureroasa, dificila, constipatie, spasm tetanic al musculaturii in urma diversilor stimuli;

moarte datorita spasmului musculaturii laringiene si respiratorii (musculatura intercostala, diafragm) - prin asfixiere.

Tratament

De sustinere prin perfuzii (deoarece individul nu se poate hrani singur), mentinerea unui mediu linistit, intunecos, fara stimuli. Necesita schimbarea frecventa a pozitiei pentru evitarea ulcerelor decubitale, cateterism uretral si clisme pentru eliminarea urinei si a fecalelor. Pentru controlul spasmelor si convulsiilor se folosesc sedative. Pentru tratamentul specific se administreaza fie imunoglobuline umane fie antitoxina ecvina. Ca si antibiotic, se foloseste penicilina.

Preventie

Spalarea si dezinfectia temeinica si timpurie a ranilor cu apa oxigenata iar pentru toate cazurile in care acestea sunt adanci se administreaza preventiv peniciline cel puti 3 zile.

Prognostic - rezervat in cazul formelor generalizate. Recuperarea este foarte inceata - pana la 5-6 saptamani din forma generalizata, mai rapida in forma localizata.

Catelele intra in calduri in jurul varstei de 8-11 luni, dupa care perioada de calduri se deruleaza ciclic la intervale de 6-7 luni cu variatii individuale (unele catele pot prezenta calduri doar o data pe an, sau pot avea perioade mai lungi de timp in care nu sunt prezente caldurile).

In cazul unei femele nesterilizate pot aparea riscuri majore de sanatate precum cancerul mamar, sarcini nedorite (pui carora nu li se poate asigura un camin), chisturi ovariene, cancer ovarian, nasteri dificile si, nu in ultimul rand, discomfortul produs de grupurile de masculi aparute ca din senin, si care urmeaza catelusa in calduri pe tot traseul plimbarii, vreme de 3 sapatmani cat dureaza ciclul.

In privinta pisicilor, acestea sunt ceea ce se cheama poliestrice sezoniere, adica intra in calduri in repetate randuri pe parcursul catorva perioade din timpul anului.

PIOMETRUL:

Ori de cate ori o catea sau o pisica este prezentata veterinarului cu piometru acesta este considerat o urgenta si in proportie de 99% din cazuri se trece la interventie chirurgicala.

Cum apare?

formarea puroiului in uter este rezultatul infectiilor subclinice repetate ale acestui organ, a dezechilibrului hormonal precum si a acumularii de debris celular si mucos.

Simptome clinice:

Marea majoritate a pacientelor, catele si pisici, care sufera de piometra sunt prezentate la consultatie datorita scaderii energiei, a apetitului acompaniate de polidipsie (consum crescut de apa) si inconsecvent febra. Un indiciu din cel mai pretios este aparitia unei scurgeri vascoase, foarte urat mirositoare, colorata galben-cenusiu sau ca si visina putreda de la nivelul vulvei. Toate aceste simptome apar de regula dupa 6-8 saptamani de la ultimul ciclu de calduri. Daca puroiul din uter perforeaza peretele acestuia, apare socul endotoxic si moartea.

In mod normal coarnele uterine nu sunt cu mult mai groase decat diametrul unui creion, insa in cazul unui piometru ele pot acumula o cantitate impresionanta de puroi, ajungand si la cateva kilograme.

Preventie

Sterilizare chirurgicala (castrare).

Este o manopera medicala prin care tartrul acumulat se indeparteaza prin intremediul unui aparat de detartraj cu ultrasunete si jet de apa. Pentru aceasta manopera este nevoie de sedarea animalului de companie.

Avantaje: se realizeaza rapid, nu produce discomfort, se poate curata temeinic atat fata bucala cat si cea linguala a dintilor (se pot curata dintii pe interiorul cavitatii bucale). In urma detartrajului cu ultrasunete este potentat efectul periajului dentar, se reduce drastic populatia bacteriana si sporeste efectul medicatiei impotriva halitozei. Suprafata dintilor fiind acum foarte curata, este mult incetinita aderarea microparticulelor si bacteriilor care concura la formarea tartrului.

Dupa detrartraj urmeaza si un periaj profesional cu pasta speciala si o lustruire profesionala a dintilor, astfel incat efectul detrartrajului sa aiba eficacitate maxima.

Electrocauterizarea ca si procedura medicala este metoda prin care se distruge o portiune de tesut prin intermediul unei sonde metalice incalzite prin curent electric in interiorul unui aparat special.

Aceasta procedura se foloseste pentru realizarea hemostazei (stoparea sangerarii) vaselor mici, indepartarea tumorilor, a papiloamelor, lipoamelor, a proceselor proliferative (epulis).

Avantajele metodei: minimalizarea riscului diseminarii celulelor canceroase, sangerarea minima, aspect estetic, rapiditate.

Pentru acei dintre d-voastra care nu au posibilitatea de a se deplasa cu prietenul patruped la cabinet exista varianta consultatiilor si tratamentelor ambulatorii la domiciliu.

Nu lasati vremea rea sau distanta sa stea intre animalul d-voastra de companie si atentia medicala de care are nevoie!

Investigatii de laborator

analize hematologice, serologice, biochimice,

examene de urina,

antibiograme,

examene histopatologice (determinarea naturii: maligne sau benigne a anumitor tesuturi prelevate in scop de diagnostic - formatiuni tumorale, neoplasme),

aspirate celulare (examen citologic in vederea stabilirii diagnosticului in cazul: cresterii dimensiunilor unor ganglioni, aparitiei unor noduli suspecti),

frotiuri citovaginale (pentru determinarea momentului optim pentru monta in cazul catelelor)

Examene microscopice

Efectuarea de raclate din piele pentru depistarea parazitilor - de exemplu: raia demodecica, raia sarcoptica (este zoonoza - se transmite la om). Depistarea unor dermatite micotice, prin colorarea sporilor.

La cateva zile dupa acomodarea in noul camin, prietenul patruped trebuie prezentat la medic pentru evaluarea starii sale de sanatate. Daca este vorba de un pui de catel trebuie stiut ca in primul an de viata se realizeaza o serie de vaccinari ce au rolul de a induce o imunitate solida care sa-l ajute sa faca fata bolilor majore ale cainelui:

parvoviroza,

boala Carre (jigodia),

hepatita infectioasa,

leptospiroza.

respectiv cele ale pisicii:

caliciviroza,

panleucopenia felina,

si rinotraheita infectioasa.

Se adauga si vaccinarea antirabica (impotriva turbarii, care este comuna ambelor specii, inclusiv om) obligatorie de la varsta de 3 luni.

Foarte importanta este deparazitarea interna (tratamentul impotriva parazitilor intestinali) deoarece parazitii spoliaza organismul de principii nutritivi necesari cresterii, aparand tulburari in dezvoltarea normala a animalului, nemaipunand la socoteala posibilitatea transmiterii la om a unora dintre acestia.

Cainelui si pisicii adulte le administram vaccinul polivalent si antirabic o singura data pe an iar deparazitarile interne trimestrial.